I. Oprişan se naşte în familia unor ţărani. Urmează şcoala primară în comuna natală, liceul la Pechea şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1958-1963) după absolvirea căreia devine cercetător la Institutul de Istorie Literară şi Folclor al Academiei Române unde prinde ultimii doi ani de directorat ai lui G. Călinescu. Ca bursier Humboldt al Universităţii din Bonn (1974-1975) cercetează în numeroase biblioteci din Germania şi Austria unde descoperă documente, manuscrise şi corespondenţă inedită aparţinând unor personalităţi ale culturii române aflate în exil, pe care le va publica în Manuscriptum şi în Revista de istorie şi teorie literară.

În 1981 obţine titlul de doctor în ştiinţe filologice cu teza Natură-om-civilizaţie în opera lui Mihail Sadoveanu. În 1985 este distins cu Premiul „Perpessicius” al Muzeului Literaturii Române pentru ediţia Scrieri (I-VIII) de Ion Marin Sadoveanu, iar pentru lucrarea Opera lui Mihail Sadoveanu (1986) i s-a acordat Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române. Între 1984 şi 1990 este secretar ştiinţific al Secţiei de ştiinţe filologice, literatură şi artă a Academiei Române, iar în perioada 1986-2000 a fost secretar al Comisiei de Folclor a Academiei Române. După 1990 înfiinţează şi conduce editurile Saeculum I.O. Şi Vestala.

Preocupat de moştenirea lui Hasdeu, publică, împreună cu Stancu Ilin, seria de Opere (II-IV, 1996-2003) care va fi continuată cu Publicistică. 1869-1902 (I-II, 2001), Studii şi articole de economie politică (I-II, 2002) şi Folcloristica (I-II, 2003).

Sursă: DGLR